Nervi de toamna E toamna, e fosnet, e somn. Copacii, pe strada, ofteaza; E tuse, e planset, e gol. ?i-i frig, si bureaza. Amantii, mai bolnavi, mai tristi, Pe drumuri fac gesturi ciudate - Iar frunze, de vesnicul somn, Cad grele, udate. Eu stau, si ma duc, si ma-ntorc, ?i-amantii profund ma-ntristeaza - imi vine sa rad fara sens, ?i-i frig, si bureaza. (George Bacovia)